Un obicei comun tuturor românilor, este ca mirii, înainte de cununie să își ceară iertare și binecuvântare de la părinți. În majoritatea locurilor, acest lucru se face în ziua cununiei,dimineața.
Mireasa și druștele se ridică de la masă, iar în locul lor se așează părinții care țin pe brațe fiecare câte un colac și sare. Mireasa va îngenunchea în fața părinților ei, iar colăcerul va sta în picioare în spatele miresei și va cere iertare sau iertăciune în numele miresei.
Colăcerul nu este o funcție pe care o poate îndeplini oricine, el trebuie să fie foarte bun orator deoarece orația este lungă și trebuie să o recite fără a o citi de undeva.

În orația aceasta se spune cum Dumnezeu a făcut lumea, apoi pe Adam și Eva, care au călcat porunca dată, de aceea au fost alungați din rai, dar pe urmă Dumnezeu s-a îndurat de ei, i-a iertat și i-a binecuvântat să se înmulțească și să stăpânească pământul. Apoi spune că tinerii aceștia care vor să se căsătorească poate au mai greșit și ei, au supărat părinții, pe care acum îi roagă să îi ierte și să îi binecuvânteze.
După ce colăcerul va termina orația, părinții binecuvântează mireasa cu pâinea și sarea pe care le-au ținut pe brațe tot timpul.

În anumite părți, obiceiul iertăciunii se desfășoară diferit. Se așează în fața casei o masă acoperită cu o față curată, pe care se pune sare, colaci și o sticlă de vin sau rachiu. De o parte a mesei se pun scaune pe care se așează părinții, de cealaltă parte mirii îngenunchează înaintea părinților, pe o pernă. Un nuntaș sau starostele zice o iertăciune pentru toate supărările pricinuite. Pâinea și sarea vor fi date mirilor, după care ei se ridică și sărută mâna părinților.
